“Dumnezeu a zis: ’Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.’ Şi aşa a fost.”
(Geneza 1:14-15)
|
I |
ntenţia cu care a făcut Dumnezeu astrele, este clară: să slujească de luminători pământului şi să ajute omul să măsoare timpul: ani, luni, zile.
În Psalmul 147:4 ni se spune că fiecare stea are un nume. Se pare că aceste nume s-au pierdut de-a lungul timpului, iar ceea ce astrologii folosesc acum sunt puţine din numele vechi rămase din scrierile arabă şi ebraică. Cele mai multe sunt numele astronomilor şi oamenilor de ştiinţă care le-au descoperit sau au fost numite în funcţie de unele scopuri.
În Geneza 37:9, Iosif, unul din cei 12 fii ai lui Iacov, are un vis în care soarele, luna şi 11 stele i se închină. Fiindcă poporul evreu, ca şi cel islamic, au 12 seminţii, fiind formate iniţial dintr-o familie cu 12 fii, iar semnele zodiacale prin care soarele trece aparent în cursul unui an, sunt tot 12, de aici s-a inventat sistemul de “măsurare” a destinului omenesc. Prima referire la zodiac se face în Biblie în Geneza 11:4, când oamenii s-au unit încercând să construiască un turn cu care să ajungă la cer. După ce Noe şi-a salvat familia din potop, urmaşii fiilor lui, Sem, Ham şi Iafet, au încercat să construiască acea clădire crezând că vor ajunge la Dumnezeu cu ea. Acest turn avea în vârf semnele zodiacale şi de atunci omul a început să folosească aceste calcule ca să determine de ce anumite lucruri se întâmplă în viaţa omului. Încă de pe vremea lui Adam, legătura oamenilor cu Dumnezeu s-a rupt şi după cum se vede, chiar din primele generaţii, oamenii au căutat propriile căi de a ajunge la Dumnezeu. Din nou, în ce priveşte zodiacele şi astrologia, se pare că avem de-a face tot cu faptul că omul a mâncat din pomul cunoştinţei. Dumnezeu n-a permis ca omul să ridice acel turn, El a încurcat limbile şi de atunci există atâtea limbi vorbite în lume. A făcut asta pentru a despărţi oamenii unii de alţii, ca să nu se mai poată înţelege în aplicarea gândurilor lor nebune cât şi pentru a-i pedepsi pentru aroganţa lor de a încerca să ajungă la El prin mijloace proprii.
Planul oamenilor a fost dejucat de Dumnezeu, diavolul nu a renunţat la această idee şi reuşeşte şi azi să convingă mulţi oameni că aceste metode sunt bune, calculele astrologice sunt veridice, iar influenţa astrelor asupra destinului oamenilor este definitorie şi implacabilă.
În dorinţa lui de a înţelege misterele universului, omul priveşte de când e lumea cerul, încercând să înţeleagă rostul lucrurilor. După ce primele telescoape au descoperit că nu soarele se învârte în jurul pământului ci invers, apoi au fost descoperite primele planete şi aranjarea sistemului solar, a apărut o ştiinţă nouă: astrologia, prin care, bazându-se pe descoperirile astronomice, s-a început întocmirea hărţilor stelare, iar pe baza periodicităţii rotaţiei stelelor şi planetelor să facă statistici conform cărora anumite evenimente se petrec cu regularitate în funcţie de poziţia aştrilor. Nu este revistă sau emisiune tv care să nu conţină horoscoape, desigur, foarte diferite unele de altele, însă atât de diverse încât avem de unde alege ce ne convine, ce ne place, ce sună bine.
Aşa cum mitologia greacă sau latină se bazează pe frânturi de adevăr, dar deviază de la el căzând în denaturări groteşti, aşa şi astrologia contemporană denaturează grav de ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie luminătorii.
Crezând în influenţa aştrilor şi constelaţiilor asupra destinului omenesc, oamenii transformă aştri în zei cu puteri supranaturale, divine, care-şi pun implacabil amprenta asupra destinului nostru. În acest mod, aştri devin zei cărora ne închinăm şi cărora le aducem jertfe, supunându-ne cerinţelor lor, căutând să-i îmbunăm. Ştim din emisiunile istorice cum oamenii din vechime ucideau prizonieri de război în numele zeului soare, cum sacrificau fecioare neprihănite ca să fie ploaie sau ca să se oprească ploaia. Acum nu mai facem aşa ceva, dar ne sacrificăm timpul şi banii pe altarele zodiacelor şi horoscoapelor pentru că vrem să ne aflăm viitorul, ca să nu avem surprize şi pentru că ne place certitudinea şi siguranţa. Aşa cum la vechile civilizaţii amerindiene, închinarea la zeii astre lua forme extreme, aşa şi azi oamenii cred cu aceeaşi tărie că destinul lor este determinat de rotaţia planetelor şi se ajunge la programarea vieţii, naşterii, căsătoriilor în funcţie de astre. Nu numai atât, ci oamenii îşi aleg partenerul de viaţă în funcţie de compatibilitatea astrală, îşi aleg meseria după cum le recomandă astrologul, fac precum roboţii ceea ce li se recomandă şi devin ceea ce alţii le sugerează că sunt din cauză că s-au născut sub o influenţă astrală sau alta. Dacă eu m-am născut în ianuarie, însemnă ca sunt capricorn. Sunt o persoană voluntară, încăpăţănată şi independentă. Deci orice relaţie cu un vărsător, va fi sortită eşecului. Câtă vreme mi-am ghidat viaţa după aceste lucruri, m-am despărţit de soţul meu de două ori şi ne certam mereu. După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu şi am renunţat la idolii cereşti, am devenit o familie echilibrată şi stabilă, fără urcuşuri şi coborâşuri. Avem probleme, ca orice cuplu, pentru că nu întotdeauna comunicarea este ideală, dar nu am ajuns la rupturi, ca înainte, la certuri şi probleme mari, pentru că acum cel care guvernează viaţa noastră este Dumnezeu şi El a decis că a fost voia Lui să fim împreună. Aşa decide El întotdeauna, să fie un singur bărbat pentru o singură femeie şi dacă viaţa noastră este călăuzită de El, niciodată nu vom înţelege altfel lucrurile
Dacă astrele sunt create de Dumnezeu, înseamnă că au un rol bine definit în univers, dar de la adevărul acesta până la exagerarea că ele ne domină existenţa, este distanţă ca de la cer la pământ. Fazele lunii generează mareele, exploziile solare dau radiaţii care provoacă tulburări, stări de agitaţie sau arsuri periculoase ale pielii, până la cancere. Sunt lucruri bine ştiute, că nu este recomandată expunerea la soare la anumite ore sau în anumite zile de maximă activitate solară, dar nu Dumnezeu este de vină, ci omul care a poluat atât de tare atmosfera încât în anumite locuri pătura de ozon, care protejează pământul de razele periculoase, s-a spart şi acum ele pătrund nestingherite. De la mic la mare, cosmosul este condus de aceleaşi legi divine, de aceea anumite lucruri se suprapun, pentru că sunt create de acelaşi Dumnezeu, de aceea anumite lucruri sunt ciclice şi interdependente, însă nu sunt determinate unele de altele ci merg împreună în aceeaşi direcţie.
Şi când te gândeşti care a fost scopul iniţial pentru care Dumnezeu a creat astrele, acela de a măsura vremurile şi cât de tare a deviat omul de la acest scop. De la ce vrea Dumnezeu să reveleze pe harta cerului până la invenţiile astrologilor e de asemenea o distanţă de ani lumină.
Oricine ştie că la naşterea Fiului lui Dumnezeu a apărut o stea nouă pe cer, care a călauzit păstorii şi magii la iesle. În acelaşi fel lasă Dumnezeu şi acum semne pe cer dar nu le vom putea descifra fără ajutorul Lui. S-au descoperit scrieri vechi care confirmă existenţa stelei naşterii pe cer în perioada în care a fost consemnată naşterea lui Isus. S-a dovedit încă odată ca Biblia este adevărată.
Ce se poate întâmpla atunci când oamenii încearcă să înţeleagă semnificaţia astrelor fără călăuzire divină? La începutul secolului 21 o sectă credea că odată cu cometa care îşi anunţa prezenţa, va trece o navă extraterestră pe lângă pământ. Ei credeau că aceşti extratereştrii sunt urmaşii celor care au “plantat” viaţa pe pământ, şi, pentru că voiau cu disperare să ajungă la ei, s-au sinucis în grup. Învăţaţii orientului, care au venit să se închine Regelui de curând născut, au ştiut să citească corect semnificaţia stelei, dar acei sectanţi au ales iadul, pentru că au crezut o minciună. Nimeni în afară lui Dumnezeu nu poate lua viaţa, nici diavolul, nici omul.
Dacă stăm toamna afară şi privim cerul, vom putea privi cele mai minunate ploi de stele. Sunt perioadele în care cad cei mai mulţi meteoriţi, care se ştie că în contact cu atmosfera, ard. Dacă alegem să fim superstiţioşi, putem urmări a doua zi ştirile, ca să vedem cine a mai murit, dar asta nu are suport în realitate. În loc să contemplăm cerul şi să ne bucurăm de frumuseţile pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi, noi alegem să-L jignim cu superstiţiile noastre.
Ceea ce astrologii de azi susţin despre corelaţia între astre şi soarta omului, este de natură demonică, cu scopul de a-l îndepărta pe om de Dumnezeu, de natură să ne arunce praf în ochi ca să nu vedem rătăcirea în care ne atrag. În cartea Deuteronom, Dumnezeu ne avertizează în legătură cu asemenea practici: “Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.” (cap.4:19). Criticii ar putea spune că nu se închină lor, cum făceau egiptenii. Dar ceea ce fac ei, cum se numeşte? Când îţi organizezi viaţa în funcţie de stele, cum se numeşte? Orice lucru sau faptă care trece pe primul plan în viaţa noastră înaintea lui Dumnezeu, este idolatrie. De aceea spuneam că este de natură demonică, pentru că diavolul este cel care ne dă de lucru ca să ne petrecem vremea cu asemenea lucruri în loc să stăm în prezenţa lui Dumnezeu, să-I cerem Lui sfatul. Însă Dumnezeu ştie că noi suntem slabi, supuşi firii, naturii noastre pământeşti şi El are răbdare cu noi, până înţelegem care este adevărul, însă nu ne va lăsa să greşim la infinit. Ps.103:13-14 ne spune: “Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.” În Deut.18:10, Dumnezeu interzice meşteşugul de cititor în stele, de vestitor al viitorului. Noi nu avem nevoie de zodiace şi de ghicitori să ne spună viitorul, pentru că omului nu-i este permis să ştie viitorul. Nimeni nu ştie vremurile şi soroacele, decât Tatăl. Ce este omul să le ştie? (Fapte 1:7). Oricine are asemenea preocupări, trebuie să ştie că se află pe teritoriul diavolului. Atunci când citeşti un horoscop şi ţi se spune: “Azi vei întâlni un amic” sau “Azi vei pierde nişte bani” diavolul va avea grijă să ducă aceste lucruri la îndeplinire, ca să ne facă superstitioşi sau să ne facă dependenţi de aceste preziceri. Şi cel rău va avea câştig de cauză asupra ta, pentru că te-a manipulat şi a obţinut de la tine ce a vrut.
Legăturile astrologiei cu ocultismul, nu sunt nici întâmplătoare, nici neînsemnate. Dacă veţi încerca să vedeţi ce stă în spatele horoscoapelor, veţi vedea că este ghicitorie, sau în cel mai bun caz, pură speculaţie, de pe urma căreia, aceşti şarlatani câştigă bani grei. Marea majoritate a astrologilor sunt şi vindecători sau bioterapeuţi sau mediumuri. Cei care susţin că sunt foarte avansaţi, foarte pricepuţi, susţin că au primit “darul” de la fiinţe evoluate spiritual, cu care ţin legătura. Astrologii cu mare căutare sunt mediumuri. Puţini sunt cei care recunosc, dar sunt şi destui care se laudă cu asta. Dacă aţi avea curiozitatea să urmăriţi reportaje sau interviuri cu aceşti oameni, v-aţi îngrozi ce aţi auzi, v-aţi da seama imediat că sunt sub influenţa diavolului, de la privirea împăienjenită, până la siguranţa şi aroganţa afişate.
În orice adunare, petrecere, reuniune, nu auzi vorbindu-se decât despre astrologie, când cineva se prezintă, spune: “Sunt George, sunt în peşti” sau când un părinte se plânge de fiul încăpăţânat, spune: “nu e de mirare, e berbec!”. Astrele îşi pun puternic amprenta asupra noastră, pentru că ne punem singuri sub blestem, declarând că astrele sunt cele care ne guvernează viaţa.
Dacă urmărim la televizor emisiuni ştiinţifice, rămânem uimiţi de câte lucruri noi s-au descoperit în ştiinţă, vedem cum oamenii caută să descopere tainele universului şi apariţia lui, caută să-şi depăşească graniţele cunoaşterii şi să descopere noi galaxii sau sisteme solare locuibile. Majoritatea descoperirilor din ultimul secol, nu numai că au fost făcute de oameni care credeau în Dumnezeu, dar şi confirmă că universul a fost creat şi nu a apărut de la sine. Dar aceste descoperiri de bun simţ nu sunt trâmbiţate, revistele ştiinţifice nu se vând ca cele pline de senzaţional, de “miracole”. Poveştile cu fantome şi cu extratereştri sunt mai căutate şi mai vândute.
Dacă ne gândim cât de mare este universul acesta, pare imposibil să nu mai existe viaţă nicăieri. Ne punem imaginaţia la încercare şi mintea la lucru şi încercăm să descoperim acul în carul cu fân. Este un lucru bun, dar Dumnezeu nu va permite să descoperim alte planete locuibile până nu vom învăţa să respectăm ceea ce deja ne-a dat: pământul acesta minunat.
Astrele nu ne conduc viaţa numai dacă le lăsăm. În ceea ce mă priveşte, prefer să fie Dumnezeu Cel care o face.
Diavolul nu are putere asupra noastră decât atunci când îi permitem. În primul capitol din Iov, Biblia ne relatează o poveste interesantă: diavolul merge înaintea lui Dumnezeu şi-I cere să-l lase să-i facă rău lui Iov. Dumnezeu îi permite să pună la încercare renumita credinţa a lui Iov, dar nu-i permite să-i ia viaţa. Acum noi putem fi copiii lui Dumnezeu prin credinţă. Desigur că diavolul nu va sta degeaba, ci va încerca să ne facă să ne întoarcem din drum, dar dacă nu ne îndoim de Dumnezeu, El ne va proteja.
Sistemul de stăpânire a minţii oamenilor, se numeşte astrologie. El este cel mai răspândit şi cel mai uşor de acceptat, pentru că oamenii nu ştiu cât poate fi de dăunător. Ca şi lucrurile despre care am vorbit în capitolele precedente, par inofensive, dar sunt periculoase şi ne expun puterilor întunericului.
Istoria pământului se împarte în ere. Periodicitatea lor este dată de poziţia astrelor pe cer. Intenţia lui Dumnezeu faţă de ceea ce se întâmplă acum, este dureros de departe. Era în care trăim se numeşte era peştilor. Este perioada răspândirii Evangheliei în care mulţi oameni vor cunoaşte adevărul care va răspândi negura zodiilor. Chiar şi oamenii din vechime ştiau că soarele parcurge perioade care sunt menite să ne explice scopul lui Dumnezeu pentru noi, însă acest mesaj profetic a fost deturnat de la scopul iniţial de ceea ce fac astrologii astăzi. Scopul Sfinxului din Egipt este să ne spună că istoria omenirii va avea 12 ere, începând cu un cap de femeie (zodia fecioarei) şi terminând cu un corp de leu (zodia leului). În încercările lui disperate de a tulbura mintea omului, Satan inventează tot felul de metode şi contorsionează fiecare lucru lăsat de Dumnezeu ca să ne zăpăcească. Dacă vă uitaţi în substratul astrologiei, nu aveţi cum să nu vedeţi cine anume stă şi conduce totul din spate. Avem nevoie să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu ne mai lăsăm minţiţi de cel rău, pentru ca-i vom deschide portiţa inimii noastre şi el va profita imediat, punând stăpânire pe convingerile noastre, pe principiile şi valorile noastre. El nu va veni să ne ceară: “închină-te mie”, pentru că ştie că această abordare nu va avea succes, dar, aşa cum a făcut în Eden, va veni cu şoapte mincinoase la adresa lui Dumnezeu, cu vorbe înşelătoare, cu ispite cărora ştie că nu le vom rezista şi cu soluţii imediate, cum sunt zodiacele. Scopul acestei cărţi este de a deconspira o parte din metodele lui de acţiune şi de a avertiza oamenii asupra pericolelor la care se expun, din neştiinţă sau din dorinţa de a avea un oarecare control asupra propriei vieţi.
De curând, am urmărit pe Discovery o emisiune despre astrologie. Mi-a atras atenţia imediat. Producătorul emisiunii punea faţă în faţă fizicieni, astronomi şi astrologi. Am stat şi am ascultat cum oameni de diverse formaţii îşi susţineau punctul de vedere. Astrologii spuneau că calculele de azi se bazează pe statistici vechi, deci dacă s-a constatat în timp că un anumit eveniment se întâmplă atunci când planetele au o poziţie anume, înseamnă că şi pentru prezent este valabil. Se exemplifica cu alegerea preşedinţilor americani şi se susţinea că un anumit an, numit de ei “anul zero”, este contraindicat pentru alegerea unui preşedinte şi totul a început în 1840 cu uciderea unui preşedinte american. Se pare că un preşedinte din secolul 20 a ţinut cont de sfaturile unui astrolog şi i-a mers bine. Sigur că acel om a avut un succes nemaipomenit după publicitatea care i s-a făcut. Întrebarea care rămâne este: oare e bine ca o naţiune să fie condusă de un astrolog, oricât s-ar dovedi el de grozav? Conjuncţiile dintre planete sunt semne clare pentru un astrolog, în legătură cu evenimentele care se vor întâmpla. Se pare că tot mai mulţi oameni influenţi sunt obsedaţi de consultarea horoscoapelor. Se dădea un exemplu despre un agent de bursă care şi-a condus întreaga viaţă după mişcarea planetelor. Astrologii susţin că omul are propria voinţă care îl poate ajuta să îşi atingă potenţialul maxim, mai ales atunci când cunoaşte viitorul. Deşi astrologii spun că e un lucru bun să ştii din timp ce ţi se va întâmpla, mie mi se pare fatalitate. Eu cred din adâncul inimii mele că Dumnezeu guvernează acest univers cu dragoste. Dumnezeu ESTE dragoste (1 Ioan 4:8). Nu cred că Dumnezeu ar lăsa să se nască un om numai ca să se chinuie. Oamenii sunt chinuiţi de diavol, nu de Dumnezeu, care este îndurare. Sunt chinuiţi pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nu înţeleg lucrurile, iar tot ce li se întâmplă pare rău. Cum poate cineva să creadă că, dacă atunci când s-a născut, Pluto era planeta sub influenţa căreia era? Ca şi cum va fi sub influenţa medicului care l-a adus pe lume. Acum nu-i rămâne decât să gândească şi să simtă plutonian? Astrologii spun că planetele imprimă la naştere persoanei o energie care-i va ghida viaţa cu precizie. Astrologia vedică face parte din cultura hindusă. Constă în analizarea comportamentului, folosind tipare pentru calcularea viitorului. La fiecare 72 de ani, pământul dă înapoi cu un grad. Poziţia pământului s-a schimbat cu 24 de grade în ultimii 2000 de ani. Sistemul vedic are 15 hărţi diferite şi 12 semne zodiacale. Astrologii hinduşi susţin că ei sunt cei mai precişi şi prezicerile lor au cea mai mare acurateţe, dar aşa susţine fiecare. Atunci pe care să crezi? În această emisiune a apărut şi un fizician, Will Keepin. El a fost cel care a demontat toată construcţia din cărţi de joc a astrologilor. Plin de bun simţ, a demonstrat că în nici un caz oamenii nu sunt dependenţi de mişcarea astrelor, că energii atât de îndepărtate nu au cum să influenţeze viaţa noastră şi că, atât mişcarea planetelor, cât şi viaţa oamenilor fac parte dintr-un plan mai mare ca fiecare luată în parte, de aceea pare că ele coincid, însă adevărul este că nu depind una de alta ci că împreună sunt parte dintr-un plan mai complex. A demonstrat de asemeni că anumite evenimente din viaţa omului pot fi calculate în multe alte feluri şi se va ajunge la aceleaşi rezultate. Oamenii de ştiinţă calculează toate astea prin metode total diferite şi ajung la aceleaşi concluzii. Exemplul pe care l-a dat el a fost, cât stres îi trebuie unui om să facă o depresie? Planetele şi soarta nu au o relaţie cauză-efect ci doar merg împreună în aceeaşi direcţie. Dacă încercăm să vedem dincolo de toate aceste demonstraţii, vom vedea că la cârma tuturor lucrurilor stă Dumnezeu, că toate lucrurile sunt guvernate de aceleaşi legi şi din toate astea se poate trage o singură concluzie: şi în ce priveşte astrele, oamenii s-au oprit la jumătatea drumului. Cum am spus şi-n capitolele precedente, oamenii de fapt Îl căută pe Dumnezeu, dar Îl caută pe căi greşite, când El poate fi găsit atât de uşor! Tendinţa omului de a complica lucrurile l-a dus de multe ori la mari dezamăgiri şi eu nu fac excepţie. Nu putem vedea ce este evident, în faţa ochilor noştri, dar scormonim printre stele ca să căutăm sensul vieţii. A fost, este şi va rămâne o bătălie pierdută. Dumnezeu nu ne lasă să descoperim decât ceea ce suntem capabili să administrăm. Dumneavoastră aţi da în mână copilului de doi ani un cuţit? În loc să mergem la rădăcina tuturor lucrurilor, ne mulţumim să scurmăm scoarţa, poate şi pentru că ne e teamă să recunoaştem cine suntem de fapt. De-a lungul a 6000 de ani de existenţă a omului, s-a văzut bine că nu suntem în stare să ne descurcăm singuri, dar nu ştiu de ce ne încăpăţânăm să nu învăţăm din greşelile altora. Ne place să testăm pe pielea noastră tăria “pragului de sus”. Şi când copiii noştri fac asta, îi pedepsim.
Sistemele similare funcţionează la fel. Principiul antic e valabil şi azi: cum e sus, e şi jos. Modelele stelelor, modul lor de funcţionare se aseamănă cu tiparele care sunt şi în noi. Tot ce însemnă mişcare este în corelaţie cu tot ce este în jur. Este o organizare invizibilă responsabilă cu corelarea sistemelor, în totalitatea lor. Astrologii oferă un discurs convingător despre relaţia cauză-efect între mişcările planetelor şi soarta omului, fără nici o bază în realitate. Ordinea universului este perfectă şi este valabilă în toate domeniile existenţei, materiale sau nemateriale, acesta este adevărul. Iar această ordine este în controlul lui Dumnezeu.
