CAPITOLUL 9 VRĂJITORIE, HARRY POTTER ŞI DUMNEZEU

A

şa cum luminătorii au fost lăsaţi de Dumnezeu să lumineze, iar omul, sub influenţa celui rău aduce întuneric asupra semenilor săi, căutând să descifreze înţelesurile cerului, tot aşa foloseşte diavolul şi ghicitul şi vrăjitoria să determine omul să-şi caute viitorul în ceaşca de cafea sau în frunzele de ceai. De ce ar fi lucrurile acestea atât de periculoase? Aparent, nu sunt, însă implicaţiile lor sunt grave. Ultimele best-seller-uri, ca Harry Potter, seriale pentru copii ca ”Farmece” sau ”Sabina, vrăjitoarea adolescentă”, filme cu vampiri şi demoni de care abundă programele tv şi internet café-urile, deschid copiilor porţi spre ocultism, îi învăţă cum să-şi vrăjească un coleg care nu le place, sau l-a supărat şi le deschide apetitul către preocuparea pentru magie. I-o fi zicând albă, dar tot magie e! Seriale de desene animate, ca Pokemon ”drăguţul monstruleţ de buzunar”, fac copilul să creadă că poate obţine orice cu ajutorul unei mascote galbene de buzunar. Cum ar putea o poveste ca a inteligentului copil Potter să pună stăpânire pe copiii noştri? Toate cărţile descriu magie. Descriu metode de a face vrăji. Dacă ai curiozitatea să intri pe internet, vei avea surpriza să constaţi cum copiii iau foarte în serios magia. Vei citi mărturii ale copiilor care povestesc cum folosesc metodele din cărţi ca să câştige un prieten, ca să rupă o relaţie, ca să îmbolnăvească o persoană, ca să facă rău. De la aceste mărturii şi până la întâlniri ritualice, noaptea în păduri, nu e decât un pas. Revistele Wicca îi vor arată să avanseze cât mai repede în descoperirea a noi metode de a se impune în şcoală, între prietenii din cartier. Familiarizaţi de mici cu tehnici de manipulare, le va fi mai uşor să se alieze cu practicanţii vrăjitoriei, misticismului, meditaţiei, ocultismului, practicanţii magiei negre şi albe, vodoo.

Înlăturaţi din preajmă, din educaţia şi din viaţa copiilor cărţi ca Harry Potter, jucării ca Pokemon, rechizite, ghiozdane, haine cu aceste personaje, chiar dacă vor plânge şi vă vor acuza că datorită dumneavoastră nu sunt la modă. Rugaţi-vă pentru ei ca Dumnezeu să-i protejeze de influenţele răului şi căutaţi să ţineţi o legătură permanetă cu copilul pentru a vedea ce preocupări are şi ce prieteni îşi face.

Vrăjitoria are un mare impact asupra societăţii contemporane. Aşa cum consultă horoscoape, oamenii căuta mereu descântătoare sau vrăjitoare să le ghicească în cărţi, în cafea, în cărţile de tarot, în frunzele de ceai, în bobi, în globul de cristal, consultă oracole ca să-i îndrume în viaţă, în dragoste, în afaceri. Cred în vise şi au premoniţii pe care nu le înţeleg, dar care îi mână să caute “specialişti” care să-i edifice.

Nu poţi să nu rămâi uimit de numărul mare de oameni care practică aceste lucruri şi nu ţine de educaţie, ca să zici că numai cei fără şcoală fac asemenea lucruri, ba chiar numărul celor şcoliţi este destul de mare ca să înţelegem că lucrurile sunt mai grave decât credem. Altfel, ce ar putea face o profesoară sau un medic să intre pe uşa unei ţigănci ca să-şi afle viitorul? Intelectuali, oameni de afaceri, cad pradă acestor vulturi şi până să se dezmeticească, se trezesc cu buzunarele goale. Dar cine credeţi că merge să reclame aşa ceva? Nimeni nu ar recunoaşte că a fost înşelat de o ţigancă analfabetă.

Am văzut un articol alarmant într-o revistă care susţinea că ”nici o ţară din Europa nu are ritualuri mai bogate şi mai bine păstrate, de comunicarea cu lumea de dincolo”, ca ţara noastră (Iana Padureanu -“Formula AS”). Când se apropie luna octombrie, pe toate posturile abundă programe despre ”tradiţiile româneşti atât de bogate în mituri şi poveşti cu zâne şi strigoi”. Acum am preluat de la americani şi halloweenul, de parcă nu ne-ar fi ajuns ziua morţilor sau tradiţionalele sânziene, drăgaice care se înfurie dacă cineva nu le face pe plac şi fură puterea vindecătoare a plantelor de leac, sau atâtea mume ale pădurii, zâne bune şi rele, iele turbate care atacă drumeţii când îi prinde noaptea prin pădure, ca să nu mai vorbim de vârcolaci şi fantome sau stafii în care cred toţi românii de pe la ţară.

Descântecul este un alt obicei foarte practicat la noi, care de altfel este considerat nu numai inofensiv, ci şi benefic. Dacă citim din Cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea că El are altă părere. Deuteronom 17:10-14: ”Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşug de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.”

Adevăratele efecte asupra vieţii noastre se vor vedea în timp, dacă vom fi vreodată tentaţi să consultăm acest tip de ghicitori. Lumea a fost făcută prin cuvânt. Deci cuvintele au putere. Am să fac o afirmaţie care pe mine m-a şocat când am auzit-o prima dată: diavolul nu cunoaşte gândul omului, decât în cazul în care omul este posedat, dar în momentul în care rostim cuvântul, el ia la cunoştinţă. Matei 16:19; 18:18 ne spune: “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.” Domnul Isus le vorbeşte ucenicilor şi le spune aceste lucruri. Însă, lumea a fost făcută prin cuvânt şi cuvintele au putere să dea viaţă sau să ucidă. În momentul când rostim cuvintele diavolul află ce gândim şi se va folosi de cuvintele noastre ca să facă întocmai. Când mergi la ghicitor el îţi va spune nişte lucruri, va face nişte afirmaţii în legătură cu viaţa ta. Aruncă ”sentinţe” ca: te vei îmbolnăvi peste o săptămână, îţi va muri cineva drag în curând, vei pierde o sumă de bani, etc.

Cuvintele care ne sunt adresate, cât şi cele pe care le adresăm altora au puterea de a modela viaţa. Dacă părinţii vor spune despre tine: ”nu eşti bun de nimic, ai să ajungi un ratat”, asta te va îndrepta spre o viaţă de eforturi mari pentru a-ţi dovedi ţie şi lor că nu e aşa, dar parcă toate merg spre eşec şi nu ştii de ce. Doar tu faci tot ce poţi şi încet, încet ajungi să le dai dreptate. Dacă tu îţi vei spune mereu: ”viaţa mea n-are nici un sens, mai bine mor”, vei cădea într-o depresie care te va conduce la sinucidere sau te vei îmbolnăvi. De aceea trebuie să avem grijă ce cuvinte folosim şi ce cuvinte primim. În aceeaşi ordine de idei se interzice consultarea ghicitorilor pentru protecţia noastră pentru că, prin acele sentinţe ei vor pune asupra noastră un blestem care ne va hotărî viitorul, ne va influenţa viaţa în direcţia în care a fost rostit.

Aşa funcţionează şi legăturile. Pentru cei care consultă ghicitori sau preoţi care deschid pravila sau se ocupă cu asemenea tălmăciri, sunt foarte cunoscuţi termeni ca: ai făcături, ţi-e legată căsnicia, ai blestem de moarte, ai legături de sărăcie. Apoi preotul sau ghicitoarea, pretinzând că ştiu cine te-a legat sau blestemat, îţi va cere bani sau bunuri ca să se “roage” pentru tine sau ca să dezlege legăturile tale. Toţi aceşti oameni sunt incapabili să facă aceste lucruri. Nu au cum să dezlege ceva de care şi ei înşişi sunt legaţi. Singurele persoane care au discernământ în a despărţi răul de bine sunt aceia cărora Dumnezeu le-a dăruit Duhul Sfânt, iar aceştia sunt creştinii născuţi din nou.

Singurul fapt că aceşti dezlegători folosesc ritualuri este suficient să ne dovedească ce fel de forţe utilizează ei (sau sunt folosiţi de ele). Magia este magie, fie ea albă sau neagră. Implicarea oamenilor în ocultism, oricât ar fi el de bine acoperit de haine inofensive, atrage după sine deschiderea spre forţe care stau în spatele celor care se ocupă cu aceste lucruri.

Scrierea automată, numerologia, consultarea oracolelor, masa de spiritism- chemarea morţilor, fermecarea, licorile magice, vrăjile pentru dragoste, moarte, despărţire, pentru a avea pe cineva, păpuşile magice, amuletele, talismanele, cărticelele sfinţite, ghicitul în palmă, în cafea, în cărţi, tarot, frunze de ceai, bobi, globul de cristal, frenologia (ghicitul în forma craniului) şi altele, toate sunt unelte de care se foloseşte cel rău pentru a căpăta acces în viaţa noastră. Pentru că el nu are acces decât atunci când noi, conştient sau incoştient îi deschidem uşa. Nu va pierde ocazia şi va acţiona în viaţa noastră în direcţia dorită de el: supunerea şi distrugerea. Jocurile video, internetul, moda şi muzica sunt doar câteva din domeniile prin care diavolul se insinuează în viaţa noastră şi a copiilor noştri. Dacă îi dăm ocazia, n-o va rata.

Omul are tendinţa de a alege răul, în mod natural. Deşi încercăm să ne impunem nişte principii morale, obosim repede şi renunţăm. De ce să mergem împotriva curentului când e mai uşor să înotăm împreună cu el?

Dumnezeu ne cere să mergem împotriva curentului şi nici măcar nu ne promite că ne va fi uşor, dar ne promite că ne va fi alături, iar finalitatea va fi veşnicia cu El. De aceea spun că atracţia omului către rău este patologică. Dacă pui un copil să aleagă între două jocuri, unul violent şi plin de sânge şi unul de cultura generală drăguţ şi nevinovat, va alege violenţa. Cu atâtea “bombardamente” muzicale pline de violenţă, droguri şi sex, cu atâtea reviste pline de trupuri goale, ne mirăm că la un moment dat copiii noştri o vor lua razna? De dragul acceptării sunt de acord să-şi aleagă prieteni dezaxaţi, pentru că părinţii nu-i înţeleg. De dragul bravadei, încearcă tot felul de experienţe noi şi ajung să fie dominaţi de păcat. Atunci când în familie tabuurile sunt la loc de cinste, să nu ne mirăm că fiul nostru va accesa pagini de pornografie pe internet având pe urechi căşti care urlă muzica metal, purtând mesaje de genul: aruncă-te de pe pod, droghează-te până nu mai şti de tine, etc. Cum să transmiţi copiilor valori într-o lume a nonvalorii, a lui Harry Potter şi a lui Pokemon? Atunci când noi înşine fumăm şi bem, vine un moment când copiii noştri vor încerca şi ei aceste lucruri iar noi îi vom certa: ”nu fă asta, nu e bine”, dar noi vom continua s-o facem. Să nu ne mirăm că după noi va creşte o generaţie stăpânită de alcool şi droguri, pentru că singurul lor model am fost noi.

Desigur că multora le voi părea o paranoică închisă într-un glob de sticlă, dar este mai bine să previi boala decât s-o vindeci. Puţini oameni înţeleg şi acceptă asta.

Avem tendinţa să încercăm marea cu degetul, dacă alţii au putut, eu de ce n-aş putea? Tot ce face farmecul vieţii, este atrăgător şi interesant, însă ceea ce umple golul pe moment, poate părea suficient, dar curând noutatea va dispărea şi va rămâne un gol şi mai mare, tot mai greu de umplut.

Poate vă întrebaţi ce legătură au toate reflecţiile astea cu tema capitolului, dar vă voi răspunde că aşa cum o întrebare greşită va primi un răspuns greşit, aşa şi un mod de viaţă greşit, va avea o finalitate pe măsură.

Atât de uşor oamenii cochetează cu ocultismul şi pe urmă pretind că nu au ştiut! Dar Dumnezeu ne-a construit cu gândire, de ce n-o folosim? Adevărul este că nu avem termene de comparaţie, de aceea vă sfătuiesc să citiţi şi ultimul capitol al acestei cărţi. Dar mai important ca orice aţi găsi scris vreodată, este Biblia.

Lăsaţi cărţile care vă învaţă să ghiciţi în palmă, să interpretaţi visele, lăsaţi horoscoapele şi zodiacele, lăsaţi superstiţiile, nu le mai permiteţi să vă conducă viaţa, nici stingerea cărbunilor, contra deochiului, nici zbaterea pleoapelor, nici mâncărimea palmei, nici ceasurile bune sau rele, nici vecinii care tocmai se întorc după ce au golit găleata, nici pisicile negre care vă taie calea tocmai când aveţi ceva urgent de rezolvat, nici ziua de marţi sau vineri 13, nici ţiuitul urechilor, nici cântatul cucuvelei nu sunt semne de la Dumnezeu că trebuie s-o luaţi într-o direcţie sau alta. Singurul este Dumnezeu care trebuie să vă spună asta şi-n care puteţi avea încredere deplină.

În loc să mergem la ajutorul diavolului şi al marionetelor lui, atunci când avem probleme care par că nu-şi mai găsesc rezolvarea, mai bine şi mai sigur este să mergem la Tatăl ceresc. Nu vă bazaţi pe oameni care iau Numele Domnului în deşert, care sunt sub blestemul lui Dumnezeu datorită practicilor pe care aleg să le facă, nu lăsaţi şoapta diavolului să vă împiedice să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să experimentaţi în viaţa dumneavoastră puterea Lui minunată. Am să vă citez ceva ce am găsit pe un site românesc: ”…dacă vrăjitoria este atât de uşoară, de ce n-o practică toată lumea? Pentru că imensa majoritate a oamenilor a fost îndoctrinată de religii instituţionalizate – vezi Evul Mediu sau în ţările unde religia face politică. Când holocaustul final va avea loc, practicanţii religilor străbune şi cei ai ştiinţelor oculte, vor ţine laolaltă pe supravieţuitori sub îndrumarea Fiinţei Supreme”. Nu ştiu pe ce-şi bazează afirmaţiile persoana care a scris aceste cuvinte, dar este cert că nu a citit Biblia, pentru că ar fi văzut că pe ultima pagină a ei stă scris: ”Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună” (Apocalipsa 22:15).

Dar pe de altă parte, are dreptate: oricine poate practica vrăjitoria şi mulţi o practică fără să ştie. Fiecare om care a fost curios să vadă cam ce i-ar spune o ghicitoare sau un horoscop, sau a fost la un preot să-i deschidă pravila, sau a intrat într-un cabinet de bioenergie, de acupunctură sau a luat tratamente homeopatice, s-a expus forţelor întunericului, s-a contaminat. Împotriva acestor lucruri există doar o singură soluţie: pocăinţa. Veniţi înaintea lui Dumnezeu şi recunoaşteţi că aţi greşit căutând la oameni rezolvarea problemelor voastre. Pocăinţa are trei laturi: recunoaşterea păcatului, căinţa sau părerea de rău pentru ce ştim că am făcut rău şi renunţarea, adica decizia de a nu mai face. Nu este suficient numai să recunoaştem şi să ne căim, ci trebuie să şi decidem să schimbăm direcţia vieţii noastre. Mă rog pentru voi ca Dumnezeu să vă lumineze ca să puteţi face asta chiar azi. S-ar putea să nu mai existe altă ocazie. Ziua de mâine nu-i a noastră. Evrei 3:7-8 ne avertizează: ”Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile…” pentru că ceea ce se va întâmpla, va fi că Dumnezeu nu vă va lăsa să intraţi în odihna Lui (versetul 11). Există Dumnezeu, cum un mare om spunea: ”şi totuşi se mişcă” (Galilei), aşa zic şi eu: EXISTĂ DUMNEZEU şi dacă toată viaţa am fugit după trenul greşit, ştiu că acum sunt în trenul bun. Fie ca şi voi să descoperiţi adevărul.